joi, 1 decembrie 2011

Demonii

Din fereastra lui Satov se arunca revolvere

Nikolai Stavroghin a ucis in duel un om, iar pe altul l-a ranit grav. Nu stim de ce, dar stim ca a fost degradat la soldat si surghiunit departe de Capitala, intr-o unitate militara unde s-a reabilitat, a fost decorat, a avansat subofiter si apoi ofiter, incat putea sa ajunga si el general, ca si tatal sau. Dar el a demisionat din armata si si-a vazut de viata lui. Cum, asta este o alta poveste.
*

Ceea ce stim, este faptul cel de-al treilea duel, cel cu Gaganov, fiul celui "dus de nas", la propriu, de Stavroghin, la patru ani dupa incident, a fost independent de vointa lui, si a refuzat sa faca varsare de sange, desi avea ocazia sa o faca pe parcursul luptei, ceea ce sugereaza ca vinovatia lui in duelurile anterioare poate fi pusa la indoiala.

*

"Sa fie Sandu atat de marginit ? " se va fi intrebat Diana, atunci cand - vorbindu-mi despre Sonia, personaj cu care ea rezoneaza prin inclinatia catre sacrificiu, si care, de altfel, este si subiect al lucrarii sale de licenta ( intr-un cadru mai amplu) - s-a trezit ca incep de la definitii : a prostitutiei, in cazul Soniei Marmeladova, a crimei, in cazul lui Rodion Raskolnikov. Ce-i drept, am luat-o cam de departe. Atunci, fara sa ne spunem nimic, independent unul de altul, am asezat in rafturi "Demonii", renuntand la lectura in comun, datorita neintelegerii de moment. Acum insa, fluxul s-a deblocat, si ne aflam, fiecare dintre noi, undeva intre pagina trei si patru sute, din cele peste noua sute ale romanului.

*

Satov aderase la grup din entuziasm tineresc dar si-a schimbat punctul de vedere despre scopurile acestuia, dupa perioada in care a muncit in America. Pe banii lui Stavroghin a revenit in Europa, caci nu a trait o experienta fasta nici in lumea noua. Si-a exprimat deschis intentia de a se retrage din Organizatie, dar ei l-au considerat spion si au decis sa-l elimine. Stavroghin nici nu a aderat la grup, doar l-a ajutat pe Piotr Verhovenski, pe care l-a cunoscut in Elvetia, la reorganizarea lui. A inteles si el ca acesti indivizi isi exagereaza importanta, si pe nepusa masa, s-a pomenit si el printre suspectii de spionaj, condamnat la eliminare fizica.

*

Suntem in noaptea de dinaintea duelului dintre Gaganov si Stavroghin. Nikolai tocmai l-a rugat pe Kirillov sa-i serveasca ca martor la duel. I-a servit, cu patru ani in urma, alaturi de Piotr Verhovenski, si ca martor la casatoria morganatica cu Maria Timofeevna, femeia saraca cu duhul, si de toti batjocorita, pe care el a luat-o de nevasta, dintr-o pornire obscura. De la Kirillov, a intrat la Satov, care locuia in aceeasi casa, si-l astepta pe Nikolai, de o saptamana, sa vina sa-l omoare, dupa ce l-a palmuit in public. Dar acesta a venit, inaintea zilei duelului, nu sa-l omoare pe Satov. ci sa-l averitizeze ca este in pericol de moarte din partea Organizatiei.

*
Iata o parte din dialogul dintre Nikolai Stavroghin si Satov:


- Exlica-mi in primul rand : nu m-ai lovit in legatura cu sotia dumitale, nu-i asa?
- Stii prea bine ca nu pentru asta, isi cobori privirea Satov.
- Si nici pentru ca ai dat crezare acelor barfeli stupide in privinta Dariei Pavlovna?
- Nu bineinteles! Prostii!
-Asadar ai inteles ca Maria Timofeenvna este sotia mea legitima, si pentru asa m-ai lovit, asa este?
- Am ghicit si nu-mi venea sa cred. Te-am lovit pentru ca ai decazut ... pentru minciuni . Nu m-am apropiat ca sa te pedepsesc; in momentul cand ma apropiam nu stiam ca te voi lovi ...
Te-am lovit pentru ceea ce ai insemnat atata timp si atat de mult in viata mea ( .... )
Dar macar stii - striga Satov - pentru ce ai facut toate acestea si de ce accepti acum aceasta pedeapsa?
- Da, aproape stiu pentru ce m-am casatorit cu Maria si de ce accept aceasta pedeapsa, CUM TE-AI EXPRIMAT, raspunse Stavroghin.
*
- Nici eu nu stiu de ce raul e odios, iar binele e sublim, dar stiu de ce sentimentul acestei deosebiri se sterge si dispare la domni ca Stavroghin, nu se lasa Satov. Vrei sa-ti spun de ce te-ai casatorit cu Maria Timofeevna intr-un fel atat de inept si ticalos ? Tocmai pentru ca aici absurdul si infamia mergeau pana la genialitate! Nu este in firea dumitale sa ratacesti pe marginea abisului, CI TE ARUNCI HOTARAT CU CAPUL IN EL. Te-ai casatorit din pasiune pentru supliciu, din pasiune pentru remuscari, din voluptate morala. Cuprins de un paroxism nervos ... Sfidarea bunului simt era prea ademenitoare si nu ai rezistat !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu