sâmbătă, 19 septembrie 2009

Despre libertatea spiritului

Spiritul liber este senin si gaseste solutie, ceea ce nu poate sa faca un spirit suprasolicitat si agitat.
Sa fie mereu vigilent, pasiv si obiectiv, astfel incat sa pot explora toate situatiile in profunzime. Nu voi gasi raspunsul la problemele mele prin intermediul ideilor, ci gratie unui proces de investigatie. Aceasta este meditatia.


Mergand pe un drum simtiti iarba si pietrele. De obicei nu este cazul, spiritul fiind absorbit de gandurile lui, de fantasme sau de asociatiile de idei. Nu este disponibil, ci imprastiat si incetosat. Ori, un spirit, prin amintirile de ieri sau de anul trecut, nu poate sa se regenereze. El gandeste, grija lui este sa fuga de prezent si sa urmareasca placerea. In cazul in care nu o obtine el se simte frustrat si deprimat. Un astfel de spirit nu este nici inocent, nici liber. El traieste in inchisoarea lui mentala. Infernul nu se afla in adancul pamantului, ci chiar aici, in spiritul nostru.

Speranta invita dezamagirea, descumpanirea si nerabdarea, care deturneaza atentia de la ceea ce este cu adevarat acolo.

Spiritul inmagazineaza si asimileaza cunostiintele, devenind un amestec de trecut si de prezent.

Cu totii avem nevoie sa acordam atentie spiritului nostru care este, in mare parte, inconstient si ne dicteaza legea lui.

Sentimentul posesiunii, vointa de a deveni si reusita sunt produse ale dorintei. Ele antreneaza suferinte. Dorinta aduce placere si satisfactii tranzitorii si, cand dispar. Asta ne arunca in frustrare si tristete.

Starea de frustrare si de suferinta rezulta din atasament: nu vrem sa pierdem ceea ce posedam ci, dimpotriva, sa le pastram pentru totdeauna cu noi. Dar, placerea fiind lovita de nepermanenta, asta e imposibil.

Nu imprejurarile vietii provoaca suferinta, ci conditionarile noastre interioare. Pentru a ne deschide Neconditionalului, trebuie sa intelegem mecanismele de actiune si de asemenea, ce anume ne ataseaza la lumea experientelor.

Daca nu exista o reala intelegere intre oameni, asta este pentru ca fiecare il judeca pe celalalt dupa propriile lui impresii, opinii si puncte de vedere, care nu se potrivesc.

Cand, in loc sa interpretam si sa explicam lucrurile, le ascultam si le observam, pricepem in acelasi timp si linistea.

Cand spiritul nostru se stabilizeaza, el se elibereaza de conditionarile care-l inalntuiesc si in aceasta libertate de tranzitie se se produce o trezire care ne conduce in regiunile inconstientului, unde spiritul devine vigilent si limpede si percepe adevarul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu